Și-a împușcat COPILUL și S-A SINUCIS. Un polițist s-a răzbunat pe soția care îl părăsise

Sâmbătă dimineața, fosta soție a ofițerului de la Crimă Organizată, Marius Franțescui-a lăsat copilul de trei ani, asupra căruia aveau custodie comună. În jurul orei 15, tânăra a venit să-l ia pe băiat, dar ușa era blocată. A sunat de mai multe ori, însă degeaba. Fostul ei soț nu răspundea nici la telefon. Panicată, femeia a sunat la 112.

Când echipajul format din pompieri și polițiști a deblocat ușa, în fața mamei s-a deschis o scenă îngrozitoare: copilul și fostul soț zăceau împușcați pe patul din dormitor.

„Eu când am auzit-o pe bunică țipând, pur și simplu am început să tremur și să plâng. Mama ei a venit și cred că au fost luate cu Salvarea că le-a venit rău. Părea un om echilibrat, plimba des copilul, dar nu poți să știi. Știu că era polițist. Mi se pare… eu nu îmi revin,” povestește o vecină care a asistat la scena cumplită.

Medicii au acordat primul ajutor celor două femei, intrate în stare de șoc.

Trupul copilului găsit, inexplicabil, într-un sac

Potrivit unor surse, trupul copilului a fost găsit într-un sac de dormit. Lângă el, polițistul lăsase un bilet de adio. Bărbatul își împușcase fiul cu arma din dotare și tot cu ea și-a pus capăt zilelor. Pentru a atenua zgomotul armei, a folosit o pernă, apoi ar pus copilul într-un sac de dormit, scriu jurnaliștii din presa locală. Procurorii au descoperit în apartament o sticlă cu băutură șiun bilet de adio.

„Nu vă pot dezvălui ce a scris în biletul de adio, e vorba de intimitatea persoanei. Și-a justificat într-un fel gestul de a-și pune capăt zilelor și de a împușca copilul,” spunea un comisar de Poliție.

Trecuse cu brio testul psihologic

Marius Franțescu avea 29 de ani și lucra de șapte ani în cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate din Argeș. A fost coleg de promoție cu cea care i-a devenit soție. După absolvire, tânăra s-a angajat la Biroul de Investigare a Fraudelor financiare. Potrivit unor surse, ofițerul ar fi devenit extrem de gelos după divorțul pe care femeia îl obținuse săptămâna trecută. O bănuia pe fosta soție că ar avea o relație cu un coleg din Poliție. Ba chiar, mai spun sursele, într-un moment de furie și de frustrare, ar fi amenințat-o că va omorî copilul. Apropiații povestesc că, înainte de separare, cei doi polițiști formau o familie fericită. În timpul liber, ea se ocupa de un blog, unde scria despre viața de familie, posta fotografii din călătorii în care mama, tata și copilul apăreau în același tablou perfect.

Șefii polițistului nu-și explică gestul extrem. Părea un tip așezat, iar la începutul anului, trecuse cu brio ultimul test psihologic.

Primarul din Mioveni Ion Georgescu, un apropiat al tatălui polițistului, îl cunoștea băiat drept un „copil cuminte”.

„Am fost și la nunta lor. E o tragedie. Îl cunosc prin prisma tatălui lui, care e consilier local la noi. Un copil normal. Venea la tatăl lui. Doamne ferește, nu știam că sunt în divorț,” a declarat Georgescu.

Un gest de răzbunare pe fosta soție

Specialistul criminalist Dan Antonescu pune gestul polițistului pe seama răzbunării și crede că un conflict recent ar fi declanșat acestă „criză de nervi”.

„În cazuistica pe care am întâlnit-o, am găsit o explicație – în niciun caz o justificare – și este vorba de răzbunarea pe care soțul care consideră că a pierdut divorțul o aplică celui care a câștigat. Omul acesta pierduse custodia copilului, dar avea dreptul să-l vadă. Însă în mintea lui, considera că este decăzut din drepturi și nu a acceptat ideea să vadă copilul după un orar și contra cronometru. Este foarte posibil ca în cursul zilei de azi, cât era cu copilul, să fi avut loc vreo discuție cu fosta soție și cine știe ce conflict a declanșat această criză de nervi. Sunt oameni care nu acceptă ideea de divorț și de pierdere a copilului și a soției,” apreciază Antonescu.

Pe de altă parte, psihiatrul Gabriel Diaconu atrage atența că, în Poliție și în Armată, există o „cultură a rușinii” prin care colegii nu vorbesc între ei despre problemele personale.

„Ar trebui să se facă o reformă profundă în ceea ce privește polițiștii și ar trebui să se producă un proces de destigmatizare a suferinței psihologice, respectiv a bolii psihice tranzitorii. Există o cultură a rușinii în cadrul forțelor purtătoare de uniformă. Cultura rușinii care spune că nu am să vorbesc despre problemele mele emoționale cu un coleg și cu atât mai mult cu un superior, pentru că aș putea să-mi pierd meseria, pentru că aș putea fi victimizat,” explică Diaconu.

Potrivit acestuia, cei care poartă uniformă pot suferi de o morbiditate cumulată, tocmai din cauza faptului că nu se pot exterioriza la locul de muncă.

„Pe undeva, există o morbiditate cumulată pe care o au polițiștii și purtătorii de uniformă în general. Asta înseamnă discreție și relație superficială cu colegii, respect și frică de autoritate, dar când vine vorba de viață, majoritatea își țin problemele personale departe de muncă. Și atunci, când o persoană trece printr-o vale foarte îngustă, cum este un divorț, de fapt și de drept are un handicap la locul de muncă, pentru că nu are cu cine să partajeze și să împărtășească trăirile personale,” spune specialistul psihiatru, care mai precizează că astfel de fapte extreme nu se întâmplă niciodată fără un istoric psihologic în spate.

Testele psihologice din MAI, vechi de aproape 50 de ani

„Testarea psihologică în Ministerul Afacerilor Interne a ajuns o formalitate,” a declarat în ianuarie 2018 pentru Gândul Cosmin Andreica, președintele Sindicatului Polițiștilor Europeni „EUROPOL”. El acuza că situația este păstrată intenționat, în acest stadiu.

„Mai grav este că, în prezent, este utilizată de șefi ca instrument împotriva polițiștilor incomozi. Spun asta în condițiile în care psihologii se află în subordinea inspectorilor șefi, iar aceștia le dictează pe cine să evalueze psihologic. În 99% din cazurile în care șeful indică testarea unui subordonat, pentru acele persoane se stabilește că nu mai corespund cerințelor de ocupare a postului. Astfel că, de cele mai multe ori, li se retrage armamentul din dotare, sunt mutați abuziv și, uneori, hărțuiți sau stigmatizați în fata colegilor. Bateria de teste este folosită din 1970 și nu mai corespunde cu realitățile societății în care trăim. Permite ca persoane cum ar fi criminalul de la coaforul din zona Perla sau agresorul minorilor din Drumul Taberei să rămână în sistem,” avertiza Andreica.

Psihologii ar trebui să aibă fișa de cunoaștere a ofițerilor MAI

Ministrul de Interne, Carmen Dan, a cerut în ianuarie 2018refacereaîntregii proceduri de testare, după verificările efectuate ca urmare a arestării polițistului suspectat de pedofilie, pentru că, în majoritatea unităților Poliției, se folosesc teste psihologice fără licență.

„Aceste testări trebuie să fie însoțite de fișe de cunoaștere, întocmite de superiorii ierarhici. În plus, este sarcina structurilor de integritate și a celor de protecție sa dețină informații despre posibilele vulnerabilități ale unui angajat. Toate aceste aspecte, coroborate, oferă o imagine completă despre vulnerabilitățile unui angajat. Cu această ocazie, am aflat cu stupefacție că în majoritatea unităților din Poliția Română se folosesc teste psihologice fără licență,” afirma la acel moment Carmen Dan.

Noua legislație în domeniul testării psihologice a intrat în vigoae în vigoare în iunie 2018, dar schimbările au vizat mai degrabă procedurile de testare decât testele în sine.

Testarea psihologică pentru angajații MAI cuprinde un set de exerciții destinate identificării nivelului de inteligență al celui investigat, urmat de un set de 100 de întrebări pentru stabilirea profilului său psihologic. Un astfel de test durează aproximativ 2 ore, iar întrebările sunt astfel construite încât repetă aceleași idei, formulate diferit, la un interval anume, în încercarea de a elimina tentativele de influențare a rezultatului. Testarea psihologică este urmată de un interviu realizat de psihologul unității care durează, cu aproximație, 5 minute, susțin surse din Poliție. O altă problemă ar fi numărul psihologilor, un specialist testând aproximativ 1.000 de politiști.

La rândul lor, psihologii susțin că nicio testare psihologică nu poate, niciunde în această lume, să evidențieze persoana în toată acuratețea ei.